SMILE FM MOLDOVA Hincesti – Leova
Uneori, nu doar obiectele sau ființele se mișcă. Există locuri care par să se transforme, să respire sau chiar să se deplaseze. Fie că este vorba de iluzii, fenomene geologice sau efecte atmosferice, aceste spații sfidează ideea de stabilitate. Iată zece exemple care par să transforme geografia în dans.
1. Dunele care călătoresc
În deșerturi precum Sahara sau Gobi, dunele de nisip se deplasează lent, purtate de vânt. Unele pot „merge” kilometri în câțiva ani, schimbând complet peisajul.
2. Ghețarii care alunecă
Ghețarii par statici, dar se mișcă constant, milimetru cu milimetru. Uneori, se desprind brusc, provocând „cutremure de gheață” care modifică relieful.
3. Pământul care respiră – pădurile plutitoare
În unele zone mlăștinoase, cum ar fi în Canada sau Siberia, solul pare să se ridice și să coboare ca o respirație lentă. Este rezultatul presiunii apei subterane.
4. Lacurile care dispar
Lacul Poopó din Bolivia a dispărut complet în doar câțiva ani. Alte lacuri, precum Eyre din Australia, apar și dispar în funcție de anotimpuri, ca niște fantome lichide.
5. Iluziile optice de mișcare – drumurile care urcă în jos
În unele locuri, cum ar fi „Gravity Hill” din SUA, mașinile par să urce singure la deal. Este o iluzie creată de peisajul înclinat subtil.
6. Pământul lichid – solul care curge
În timpul cutremurelor, solul nisipos saturat cu apă se comportă ca un lichid. Clădirile se scufundă, iar terenul „curge” ca o mare solidă.
7. Insulele care se mișcă
În unele lacuri, există insule plutitoare formate din vegetație și turbă. Ele se deplasează lent, purtate de vânt și curenți, schimbându-și poziția zilnic.
8. Munții care se ridică
Munții Himalaya cresc cu aproximativ 5 mm pe an, din cauza coliziunii plăcilor tectonice. Spațiul pare fix, dar se înalță lent spre cer.
9. Pădurile migratoare
În unele regiuni nordice, pădurile se deplasează spre nord din cauza schimbărilor climatice. Nu vedem mișcarea, dar în decenii, poziția lor se schimbă.
10. Solul viu – câmpurile de turbă
În zonele umede, cum ar fi în Irlanda sau Finlanda, solul de turbă se mișcă lent, se umflă, se contractă și poate chiar „înghiți” obiecte. Este un spațiu viu, dar tăcut.
