Ce își doresc de fapt femeile?!

A venit ziua cea mare, când, o dată în an aproape fiecare femeie primește în dar flori, cadouri, i se spune că este frumoasă și iubită….

În urările adresate nouă, auzim „să fii gingașă, frumoasă, iubitoare”…. De parcă nu suntem!

Vreau azi să lăsăm deoparte stereotipul că femeia trebuie să fie gingașă și frumoasă, pentru că ziua de 8 martie nu este deloc despre asta. Curajul, drepturile egale în societate, libertatea de exprimare și puterea – sunt ceea ce ne definesc ca femei. Este ceea ce ne-a reușit în mare parte în lupta pentru a ne afirma că fiind femei, suntem în primul rând oameni!

Am avut multe exemple în istorie în care s-a demonstrat că o femeie poate să răstoarne munții și să fie pe picior de egalitate cu bărbații, și pe lângă flori și cadouri, vrem să continuăm să urmăm aceste exemple.

Noi suntem puternice atunci când ne permitem să greșim sau când nu suntem sigure pe noi, sau când avem de înfruntat obstacole, ca de exemplu când suntem atacate. Suntem puternice atunci când ne revendicăm drepturile și luptăm pentru dreptate. Suntem și mai puternice atunci când ne oferim suport reciproc, iar cea mai mare putere pe care o avem este dragostea pe care o oferim nouă înșine.

Femeile, ce vor? Să fie lăsate în pace, să fie scutite de atâtea clișee, de atâția „trebuie”, lăsate să respire liber, fără condiționări, reguli, așteptări. Că ar trebui să fie cumsecade, că ar trebui să fie machiate, pe standarde, pe înălțimi. Deși, la vârste diferite femeile vor lucruri extrem de diferite, în adolescența infantilă ne dorim lucruri care să acopere nevoia de epatare, în tinerețea vulnerabilă ne dorim validarea unui bărbat, a familiei, a comunității, vrem să fim rebele sau să ne ascundem în cochilii; la maturitate juvenilă începem să ne dorim mai mult sens, mai mult timp, mai mult spațiu pentru noi și abia când intrăm în maturitatea asumată, mai aproape de 30, apele se limpezesc, începem să ne dorim întâi de toate să fim bine cu noi, bine cu cei dragi, înțelegem valoarea propriei ființe și valoarea propriei contribuții. Devenim mai calde și mai calme, mai asumate și mai temperate în dorințe. Deși, nimeni nu anulează nebunia din dorințele noastre, doar că și nebunia asta are o doză mare de maturitate în ea. 

Eu azi, mai mult ca niciodată, îmi doresc să fiu cu mintea împăcată dar mai ales cu sufletul, să fiu bine cu mine și cu valorile mele, să nu fac compromisuri de dragul de-a conveni cuiva și vreau să am timp pentru mine. 

Pot să îmi cumpăr singură flori, îmi fac singură cadouri pentru că știu exact ce vreau. Azi nu m-ar impresiona un bărbat care să vină cu flori sau cadouri, azi m-ar impresiona un bărbat care nu minte, care mă respectă și care oferă iubire sinceră. De fapt asta își dorește orice femeie. Florile se ofilesc, cadourile se uzează… și apoi ce valoare au toate astea când nu primești respectul care ți se cuvine doar pentru că ești OM, nu mai zic FEMEIE. 

Pentru mine, ocazia de genul lui 8 martie nu mai vine să alimenteze dorințe nerealizate până acum, dimpotrivă, privesc cu multă detașare și înțeleg că pot celebra femeia din mine cu sau fără ocazii. Mă simt liberă să trăiesc bucuria de fi femeie în fiecare zi.

 

Vezi si

Femicidul -„Legile bine scrise nu sunt suficiente pentru a proteja femeile”

Dintre ultimile știri îngrijorătoare, terifiante aș spune, internetul bântuie cu informații despre Soltanat, femeia ucisă …