SMILE FM MOLDOVA Hincesti – Leova
Republica Moldova are legislație pentru combaterea violenței în familie și a ratificat Convenția de la Istanbul, însă aplicarea acestor prevederi în practică rămâne o provocare. Specialiștii atrag atenția asupra unor probleme persistente: intervenții insuficiente în cazul agresorilor, evaluarea defectuoasă a riscurilor, lipsa profesioniștilor specializați și lipsa unui sistem care să urmărească fiecare caz de la prima sesizare până la soluționarea lui.
Psihologul clinician și psihoterapeutul Andrei Cociug susține că una dintre principalele probleme este numărul redus al programelor și centrelor specializate în lucrul cu agresorii.
Potrivit specialistului, protecția victimei trebuie însoțită de intervenții asupra agresorului, însă în Republica Moldova există foarte puține centre care oferă astfel de servicii.
Cociug compară situația cu existența unor instrumente legislative moderne care nu sunt susținute de infrastructura și resursele necesare pentru a funcționa eficient.
În opinia sa, lipsa unor consecințe clare și rapide pentru agresori poate reduce eficiența intervențiilor. În același timp, victimele ajung uneori să se învinovățească pentru abuzurile suferite sau chiar să își protejeze agresorii.
Avocatul Vadim Vieru atrage atenția asupra unui alt aspect esențial: siguranța victimei trebuie asigurată încă din momentul în care aceasta raportează violența.
Potrivit lui, dacă o persoană care denunță un abuz nu se simte protejată, acest lucru poate descuraja și alte victime să apeleze la poliție sau la instituțiile statului.
Avocatul consideră că suplimentarea numărului de brățări electronice nu rezolvă problema în sine. Dispozitivul este doar un instrument tehnic de monitorizare, în timp ce protecția reală trebuie să înceapă de la prima sesizare, printr-o evaluare corectă a riscului și o intervenție rapidă a autorităților.
Un alt aspect criticat de specialiști este modul în care cazurile sunt încadrate juridic. Angelina Zaporojan-Pîrgari, directoarea executivă a Centrului de Drept al Femeilor și prim-vicepreședinta GREVIO, susține că violența în familie este în continuare tratată atât prin prisma Codului contravențional, cât și a Codului penal.
Experta pledează pentru o abordare mai fermă a violenței domestice în legislația penală și critică utilizarea sintagmei „conflict familial” în unele proceduri.
Potrivit acesteia, un caz în care victima este nevoită să solicite intervenția Poliției nu trebuie redus la un simplu conflict între două persoane, deoarece violența presupune un dezechilibru și necesită protecție.
La rândul său, președinta Platformei Deputatelor din Parlament, Marcela Adam, consideră că este nevoie de o specializare mai bună a tuturor profesioniștilor care intervin în astfel de cazuri — de la polițiști și judecători până la asistenți sociali.
Ea propune și crearea unui sistem informațional integrat, care să permită urmărirea traseului unui caz de la primul apel la Poliție și până la soluționarea definitivă.
O astfel de platformă ar permite autorităților să identifice mai ușor momentele în care sistemul nu a intervenit corespunzător și să evite situațiile în care informațiile despre o victimă sau despre agresor rămân fragmentate între mai multe instituții.
Discuțiile despre eficiența mecanismelor de protecție s-au intensificat după crima produsă la Măgdăcești, la 31 august.
Pe 3 septembrie, premierul Vasile Tofan a anunțat un set de măsuri pentru consolidarea protecției victimelor și monitorizarea agresorilor. Printre acestea se numără introducerea consemnului la frontieră, accesul Poliției la platforma de monitorizare, înăsprirea pedepselor pentru încălcarea ordonanțelor de protecție și suplimentarea dispozitivelor electronice.
Ulterior, Guvernul a anunțat achiziționarea a 60 de dispozitive de monitorizare, care urmau să fie puse în funcțiune începând cu 10 septembrie.
Specialiștii atrag însă atenția că tehnologia, singură, nu poate înlocui un sistem funcțional. Brățările electronice pot contribui la monitorizarea agresorilor, dar eficiența lor depinde de evaluarea corectă a riscului, reacția rapidă a autorităților, protecția victimei și intervenția specializată asupra agresorului.
Astfel, principala provocare pentru Republica Moldova rămâne transformarea prevederilor legale în protecție reală și rapidă pentru victimele violenței domestice.
