Tu nu ești mama ta, tu ai voie să…

 

Am trăit vremuri în care credeam că locul femeii este la bucătărie și la capul copiilor non stop. Am trăit vremuri în care moartă de oboseală, găteam și făceam ordine ca nu cumva să mă certe mama și mai apoi soțul. Am trăit vremuri în care mă dedicam în totalitate copiilor și eram complet nefericită când mă priveam în oglindă. Și știi ce? Nimic din toate astea nu era apreciat.

Apoi… apoi am învățat să mă iubesc. Atunci am înțeles câteva lucruri esențiale care mi-au schimbat viața radical spre bine.

Eu nu sunt mama mea, eu am voie să:

…să nu fac ordine în fiecare sâmbătă, să mă odihnesc și să nu mă simt vinovată, să mă gândesc mai întâi la mine și apoi la ceilalți, să ies dintr-o relație toxică, să muncesc și să cer să fiu recompensată pentru munca mea etc.

 

Așa că, dragă femeie:

 Nu ești egoistă dacă ceri timp și pentru tine.

Nu ești egoistă dacă vrei să faci pipi singură.

Nu ești egoistă că nu vrei să mai gătești trei feluri de bucate pe zi.

Nu ești egoistă să lași copiii câteva ore pe zi cu tatăl/bunicii lor. Sau o zi de weekend, cât ai vrea să stai singură.

Nu ești egoistă că vrei să te întorci la serviciu.

Nu ești egoistă că vrei să te vezi cu prietenele tale din când în când.

Psihologii de pe platforma română ”printesaurbana.ro” spun că nu ești mai puțin femeie dacă nu vrei să te sacrifici. Au trecut demult vremurile în care femeile erau cetățeni de rang inferior, născute pentru a-i servi pe ceilalți. Suntem mai valoroase dacă NU ne sacrificăm, suntem mai fericite și mai bune la orice când alegem privindu-ne cu adevărat și fără să ignorăm cine suntem.

Ești o ființă umană care are dreptul, ca să nu zic datoria, de a face ce e mai bine pentru sine, pentru că un om echilibrat și mulțumit este un părinte mai bun decât unul care se anulează pe sine pentru că așa se face.

A fi mamă nu înseamnă a te anula ca om. Dimpotrivă, maternitatea te poate învăța cum să-ți vezi nevoile și cât de important e să ți le împlinești, pentru că dacă nu le împlinești, vei trăi o viață plină de regrete, frustrări, tristeți și furie, cu efecte serioase asupra relației tale cu copiii tăi și asupra a ceea ce ei vor deveni.

Iar dacă totuși alegi să te sacrifici, să renunți la tine o vreme, nu ești mai puțin om, femeie, mamă. Unele dintre noi ALEG să ia o pauză de la nevoile și dorințele proprii, pentru că vor ca o vreme să se dedice cât mai mult copiilor, casei familiei. Doar că e foarte greu să faci asta până la capăt, pentru că oricât de dedicat și de înclinat pentru astfel de activități ai fi, tot ai și alte nevoi. Toate ființele umane au nevoi personale, care nu pot fi ignorate pe vecie. Le putem băga sub preș, putem să ne uităm în altă parte, ca nu cumva să pară că nu ne asumăm propriile decizii până la capăt. Dar ele strigă de acolo din când în când, și cu cât le ignori mai mult, cu atât strigătul lor va fi mai asurzitor, iar consecința va fi un amestec de furie, regret și depresie.

Am învățat de asemenea că pot oricând să mă răzgândesc. Am ales la început să fiu mai mult mamă decât altceva. Acest rol a devenit cel mai important. Peste patru ani, am observat că aș vrea altceva. Asta nu arată că sunt instabilă sau neserioasă ori egoistă, ci că sunt atentă la mine și nevoile mele.

Avem cu toții acest drept și îl avem toată viața: dreptul de a ne răzgândi.

E păcat să ne ratăm viețile și să ne sacrificăm pe sine pentru că ne temem de ce va zice lumea dacă ne răzgândim. Lucrurile se schimbă, noi ne schimbăm. Principala noastră datorie este față de noi înșine.

Am crezut că pot rămâne acasă șapte ani cu copiii, dar după aproape patru ani mi-am dat seama că sunt nefericită, sunt frustrată, nu îmi mai ajunge viața asta, doar de mamă a copiilor, am nevoie să mă întorc la lucru, să creez, să lucrez. Nu mă odihnesc, ridic vocea, am ajuns să le și trag câte una, mi se pare că toate celelalte femei din lume au vieți mai bune ca a mea.

Am crezut că mă descurc cu cei doi copii ai mei, dar mi-am dat seama că mi-e greu cu bărbatul mai mereu absent, fără ajutor din altă parte. Am crezut că voi oferi tot timpul meu doar copiilor dar m-am întors la muncă când cea mică avea aproape doi ani.

Așa că ai voie să te răzgândești în orice direcție, la fel cum am făcut-o eu și mii de femei din întreaga lume. Nicio decizie nu e pentru totdeauna, decât dacă așa alegi tu să fie.

Sigur că odată ce am făcut copii, mi-am asumat să am grijă de ei cum pot mai bine, însă ceea ce am învățat și mi s-a confirmat de mii de ori în cei aproape cinci ani de când sunt mamă este că relația mea cu copiii mei e bună, iar ei cresc frumos, cu respect față de mine, de ei înșiși, de lume, când eu mă respect pe mine, iar asta mă ține în echilibru și-mi permite să le acord și lor timp, răbdare, înțelegere și empatie.