Să rămâi sau nu într-o căsnicie doar de dragul copiilor?

 

 

Când părinții rămân împreună de dragul copiilor, ce fel de viață va fi?

Când părinții rămân împreună de dragul copiilor – cât de înțeleaptă și adecvată poate fi decizia de a rămâne împreună ca parteneri de viață pentru a asigura copiilor o familie unită? Intenția este nobilă pentru că copiii sunt primii la care un parinte se gândește. Și oricât de mult a crescut și va mai crește rata divorțurilor, întotdeauna vor fi părinți care vor lua decizia să continue pentru copiii lor, pentru a le oferi stabilitate, siguranță, unitate. Însă nu întotdeauna lucrurile pot funcționa în acest fel și nu întotdeauna este cea mai bună decizie… 

Pentru mine să rămân într-o relație cu fostul meu soț, deși avem doi copii destul de mici, nu a fost o soluție. Efectiv am trăit o viață xr nu-mi aparținea pentru că orice aș fi făcut, mereu eram criticată, trăiam doar iluzia că fac ce mi-ar plăcea să fac, când de fapt făceam ce mi se cerea, toate nevoile mele reale erau ignorate, lipsea comunicarea în toate aspectele etc.

Eu naivă fiind, repetând greșeala a mii de femei spunând că: “vor apărea copii și el se va schimba…”, am ajuns în punctul în care balonul a explodat și nu a mai putut fi reparat nicicum și niciodată.

Pe de altă parte știu cazuri când părinții rămân împreună de dragul copiilor si lucrurile pot merge bine, atât timp cât aceasta este o decizie luată de comun acord între cei doi părinți. Dacă cei doi încă au sentimente unul pentru altul (dar asta nu a fost cazul meu), dacă cei doi încă se înțeleg și doresc să fie unul în preajma celuilalt, familia poate rămâne unită.

Cu toate acestea, cred eu că părinții nu trebuie sa o facă strict doar pentru a feri copiii mici de suferință (de fapt, indiferent de vârstă, copilul ar suferi, deoarece își pierde un reper major în viață). Cei doi părinți poate că nu se mai văd unul pe altul ca iubiți și ar dori să aibă la un moment dat libertatea să caute un alt iubit – însă ei trebuie să fi rămas prieteni, parteneri, așa încât să poată continua traiul împreună. (Și nici acesta, din păcate, nu este cazul meu)

Convingerea mea este că fără existența sentimentelor, a dorinței de a continua să fii lângă celălalt, fără existența unui confort oferit de relația și viața de familie, copiii nu pot menține relația, oricât de bune sunt intențiile părinților. În plus, chiar și așa, va exista o schimbare în relația soților, schimbare dificilă, pe care le poate fi greu să o accepte în realitate: ei au ales de comun acord să rămână împreună, însă în același timp realizează că nu mai au ceea ce au avut și că ceea ce au acum este fragil.

🧩 Când unul dintre cei doi părinți se simte presat să rămână 

Atunci când nu există doar o dorință de noutate, ci chiar o dorință de a începe o altă viatta, liberă de fostul soț/soție. Când, chiar dacă au rămas unele sentimente, unul dintre soți nu mai vrea să continue, își dorește o altă viață (din diferite motive), însă se simte responsabil și speriat de consecințele plecării sale din familie. În acest caz, relația dintre soți deja este în parte pierdută: a rămâne doar din sentimentul de obligație și de frica că îi faci pe ceilalți să sufere, nu poate asigura un trai împreună normal, armonios, echilibrat.

Cel care nu își dorește separarea se poate folosi de mici presiuni pentru a îl convinge pe celălalt să rămână: copiii fiind cei mai importanți. Însă soțul/soția care rămâne doar pentru copii și pentru că se simte nevoit va dezvolta frustrări. De altfel, la fel și soțul/soția care știe că partenerul de viață de fapt si-ardori altceva și rămâne doar pentru copii. Întreaga relație între soți va fi schimbată – și nu într-un sens bun. Poate că criza trece, dorința de a părăsi familia dispare, totul revenind la normal. Însă cel mai des, din păcate, se adună tensiuni din ambele părți, tensiuni care vor ajunge până la urmă să explodeze și să ducă la încă o criză – de data aceast, poate cea finală…

🧩Cand există indiferență între soți 

În general, traiul împreună și toate lucrurile prin care trec doi soți le consolidează sentimentele de atașament și obișnuință – relația dintre ei este pentru ei o zonă de confort, care le oferă stabilitate (și prin aceasta, oferă stabilitate copiilor). Când, însă, părinții rămân împreună de dragul copiilor, însă apare o reală indiferență între cei doi soți, care nu mai au nimic în comun, nu sunt interesați unul de viața celuilalt, nu mai împărtășesc nimic intim, această relație rece va afecta viața de familie.

Sigur, ei pot purta conversații de suprafață și se pot preface de față cu copiii – căci cei mici sunt motivul pentru care relația lor este încă vie. Dar a trăi alături de un partener care este indiferent sau față de care tu ești indiferent este dificil și nu este cea mai sănătoasă alegere pentru tine, ca om: nu ai nevoie de cineva cu care să împărtășești lucrurile? Sigur, puteți decide să rămâneți împreună atât timp cât copiii sunt prea mici și ar fi mai afectați: este o decizie nobilă, însă va cere să aveți multă voință, voință de a încerca în această situație să faceți lucrurile să meargă.

 

🧩Cand cei doi nu se mai suportă reciproc

Și când există mult prea multe resentimente… Când părinții rămân împreună de dragul copiilor, însă ei în realitate nu își mai doresc nici măcar să stea unul lângă altul, când de la atașament și confort se ajunge cumva la resentimente, dispreț, antipatie, chiar ură, atunci cei doi soți nu mai au ce căuta împreună! Sigur, ei se vor gândi la copii – însă o relație încărcată de furie afectează intreaga atmosferă de familie.

De fapt, decât să fie deseori martori la certuri aprinse și la răceala și disprețul dintre părinții lor, pentru copii este de preferat, pe termen lung, să rămână doar cu unul dintre părinți. Măcar astfel, deși vor exista suferința și șocul, copilul trăiește într-un mediu calm și echilibrat și nu într-unul tensionat, agresiv, nesigur. Certurile dintre părinți afectează copilul mult mai mult decât aceștia pot realiza. În plus, când cei doi soți nu se mai suportă reciproc, își fac rău rămânând împreună – cât de sănătos poate fi să trăiești alături de o persoană pe care o antipatizezi, disprețuiești, chiar urăști?..

În final – adevărul este că uneori părinții rămân împreună de dragul copiilor, de frica consecințelor ce ar urma unei separări, dar și din cauza situației financiare: în ziua de astăzi, puțini sunt cei care și-ar permite să se separe de soț/soție fără problema banilor. De aceea, în atâtea familii, relațiile nu sunt chiar cele mai armonioase: se acumulează frustrări, lipsuri, tensiune, însă lucrurile trebuie să sa continue tot așa… Ce pot face părinții?

Psihologii recomandă discuții în care să se decidă dacă chiar nu se mai poate face nimic cu relația lor, pentru a îi da un cât de mic imbold – așa încât nu doar copiii să fie liantul. Și să nu uite cât de prețioasă este o viață de familie echilibrată pentru copil – așa ca să păstreze problemele pe cât posibil în intimitatea relației, atât timp cât decid să rămână împreună.

Sfaturi din sursa: familist.ro