Închisoarea mentală! Ce este?

Există atât de mulți termeni complicați în aceste vremuri. De multe ori auzim ceva ce sună frumos, care ne pare că este pe înțeles dar nu întotdeauna intrăm in esență. Când aflu un termen nou, îmi place să îl studiez, să îl inteleg. Noțiunea de “inchisoare mentală” nu a fost o excepție. De ce? Probabil pentru că implică unul dintre cele mai apreciate de mine calități: a gândi!

Gândirea reprezintă una dintre cele mai puternice arme pe care le avem la dispoziție pentru a naviga prin viață. Cu toate acestea, în același timp, putem cădea pradă unor erori cognitive care ne pot transforma gândurile într-o închisoare mentală, limitându-ne în mod inutil și aducând greutăți în viața noastră cotidiană. Aceste erori de gândire pot afecta modul în care interpretăm realitatea și pot influența emoțiile și comportamentele noastre.

Catastrofizarea–„Vine Sfârșitul Lumii!”

Catastrofizarea este o eroare întâlnită frecvent la persoanele anxioase. Aceasta constă în a percepe situațiile ca fiind mult mai grave decât sunt în realitate, combinând pesimismul cu un sentiment exagerat al amenințării. Oamenii care cad în această capcană mentală văd orice situație ca pe un dezastru iminent, fără a lua în considerare resursele pe care le au pentru a face față situației respective. Imaginația lor se lasă pradă scenariilor înfricoșătoare, proiectându-se într-un viitor sumbru.

 Învinovățirea – Căutarea unui vinovat

 Învinovățirea este o altă eroare de gândire care ne poate împiedica să facem progrese în rezolvarea problemelor. Când atribuim vina altora pentru situațiile dificile în care ne aflăm, evităm să ne confruntăm cu rolul nostru în crearea și rezolvarea acestor probleme. Eroarea aceasta devine o barieră în calea înțelegerii profunde a modului în care comportamentul, sentimentele și părerile noastre au contribuit la situația respectivă.

Raționalizarea emoțională –„Mă simt atât de vinovat… cred că am făcut ceva groaznic.”

  Raționalizarea emoțională, sau fuziunea „gând-sentiment” după cum a numit-o psihoterapeutul american Albert Ellis, reprezintă o eroare care ne poate aduce probleme în gândire. Aceasta constă în a considera că sentimentele noastre reprezintă dovezi clare ale adevărului convingerilor noastre. Astfel, emoțiile puternice pot acționa ca „dovezi” pentru existența gândurilor negative. În realitate, sentimentele noastre ne pot încuraja să gândim într-un anumit fel, dar nu sunt indicatori de siguri în stabilirea faptelor. Trebuie să fim conștienți că emoțiile pot încețoșa judecata și pot împiedica să efectuăm o analiză clară a situației.

În raționalizarea emoțională vom considera că atunci când ne simțim atacați vom gândi că cineva dorește să ne facă rău, sau dacă ne simțim vinovați, sigur am făcut ceva rău. Observăm că ambele cazuri se bazează pe ce simțim noi în acele momente, iar cheia eliberării este să nu considerăm aceste simțiri ca fiind indicatori siguri pentru stabilirea mentală a evenimentelor care se întâmplă.

Gândirea dihotomică și rigidă –„Ori e albă, ori e neagră…”

Gândirea dihotomică și rigidă aduce adesea cu sine judecăți morale inflexibile și autoevaluări care pot provoca un stres inutil. Cei care adoptă acest stil de gândire tind să-și impună propriul sistem de clasificări celor din jur, respingând orice idee care nu se potrivește cu convingerile lor. Absolutismul lor moral nu tolerează niciun fel de contradicție; ei cred că există o singură cale corectă. Din păcate, acest tip de gândire duce la numeroase disfuncționalități în societate, precum rasismul, sexismul și extremismul politic.

Terapia cognitiv-comportamentală se străduiește să netezească această tendință spre absolutism în gândire și să ne încurajeze să fim mai flexibili. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunțăm la valorile noastre autentice, însă este important să recunoaștem că oamenii au perspective diferite și experimentează lumea în moduri variate. Adoptarea unui mod mai flexibil de percepție este esențială pentru sănătatea noastră mentală și pentru îmbunătățirea comunicării și a înțelegerii în societate.

Cum putem depăși aceste erori de gândire și cum putem să ne eliberăm de închisoarea mentală pe care ne-o construim singuri? Terapia cognitiv-comportamentală ne oferă câteva strategii…

În primul rând, să recunoaștem că gândurile noastre pot influența emoțiile și comportamentele, dar aceasta nu înseamnă că emoțiile pe care le simțim sunt dovezi ale adevărului convingerilor noastre. Emoțiile sunt asemenea unei clase de elevi, iar noi suntem profesorul care stă în fața clasei și care este capabil să coordoneze bine și responsabil clasa. Să ne evaluăm situațiile cu mai multă obiectivitate și raționalitate, concentrându-ne pe dovezile solide și evitând catastrofizarea sau învinovățirea.

În al doilea rând, ne deschidem către o gândire mai flexibilă, acceptând că lumea este mult mai complexă și că nu există doar două categorii absolute. Încurajăm diversitatea de opinii și ne străduim să înțelegem perspectiva celorlalți. Gândirea nu trebuie să fie dogmatică, ci să permită nuanțe și evoluție.

În concluzie, gândirea poate fi un instrument puternic pentru noi, dar trebuie să fim conștienți de erorile de gândire care ne pot afecta viața. Cu o abordare mai rațională, flexibilă și deschisă, putem ieși din închisoarea mentală pe care ne-o construim singuri și putem să ne eliberăm pentru a trăi o viață mai armonioasă și echilibrată. Este nevoie de conștientizare și exercițiu, dar cu efort și practică, putem să ne eliberăm de gândurile care ne limitează, iar apoi să începem să ne bucurăm de o experiență de viață mai bogată și mai autentică.