Dincolo de gratii, dar sub supraveghere: cum funcționează condamnarea cu suspendare parțială, explicată de o consilieră de probațiune din Hîncești

Pentru mulți oameni, o sentință înseamnă fie „închisoare”, fie „libertate”. Între ele există însă o măsură intermediară, care îmbină o perioadă de izolare cu un test al responsabilității în libertate. O explică Tatiana Tataru, consilieră principală de probațiune la Serviciul Supraveghere și pedepse complementare din cadrul Biroului de Probațiune Hîncești, într-o campanie a Inspectoratului Național de Probațiune.

Ce prevede articolul 90¹ din Codul penal

Articolul 90¹ din Codul penal al Republicii Moldova reglementează condamnarea cu suspendarea parțială a pedepsei cu închisoarea. Instanța poate decide că nu este rațional ca vinovatul să execute întreaga pedeapsă în penitenciar și indică în hotărâre perioada petrecută în închisoare și perioada de probațiune. Diferența față de suspendarea totală, din articolul 90, este că persoana nu scapă complet de detenție: o parte din pedeapsă se execută obligatoriu în penitenciar, iar restul este înlocuit cu un termen de probă. În practică, instanțele pot împărți pedeapsa, de exemplu jumătate în detenție și jumătate suspendată, cu un termen de probațiune de doi ani. govcsj

Între control și suport

Rolul consilierului devine esențial când persoana iese din penitenciar și se prezintă la Biroul de Probațiune pentru partea suspendată a pedepsei. Monitorizarea începe cu un plan de probațiune individualizat și cu prezentări regulate la întrevederile stabilite. Consilierul verifică atent dacă sunt respectate interdicțiile impuse de instanță.

Supravegherea nu se oprește la semnarea unui raport. Ea include vizite inopinate la domiciliu, discuții cu familia, colaborare cu poliția și cu asistenții sociali, verificarea bazelor de date oficiale și monitorizarea punctelor de trecere a frontierei, pentru a preveni eschivarea de la executarea pedepsei. Controlul se extinde și în mediul digital, pentru depistarea rapidă a eventualelor noi contravenții sau infracțiuni.

Programe și ajutor pentru reintegrare

Persoanele supravegheate sunt incluse obligatoriu în programe cognitiv-comportamentale, de exemplu pentru gestionarea furiei, corectarea comportamentului adictiv sau dezvoltarea abilităților sociale. Scopul este să înțeleagă de ce au comis fapta și cum pot evita să o repete. Consilierii îi ajută și să-și refacă actele, să-și găsească un loc de muncă legal și să-și repare relațiile cu familia, afectate de perioada de izolare.

Un impact psihologic major

Potrivit consilierei, perioada petrecută în penitenciar îi face pe condamnați să înțeleagă direct consecințele faptei. Trecerea ulterioară prin probațiune este, pentru majoritatea, o șansă de a prețui mult mai mult libertatea.

Faza de după detenție rămâne însă fragilă, din cauza barierelor sociale legate de antecedentele penale și a responsabilității juridice. Dacă graficul de monitorizare sau condițiile impuse nu sunt respectate, măsura poate fi anulată, iar persoana revine în regimul penitenciar.

De ce o consideră eficientă

Consiliera susține că statistica neoficială din dosarele biroului arată o rată de recidivă semnificativ mai mică în rândul celor care au trecut prin executare parțială. Ea subliniază că misiunea probațiunii nu este indulgența, ci siguranța publică prin reintegrare. Printre beneficii se numără și reducerea aglomerării din penitenciare și folosirea mai eficientă a banilor publici.

„Probațiunea – pentru o societate mai sigură, prin oameni reintegrați” este mesajul campaniei.