Viaţa de mamă la limita dintre bucurie și obstacole

Să fii mamă este o experienţă complexă şi minunată. Mamele au parte de momente preţioase, la care n-ar renunţa pentru nimic în lume. Totuşi, câteodată, unele mame simt că sunt la capătul puterilor. Eu îmi compar viaţa de mamă cu o cursă cu obstacole. Şi se pare că, pe măsură ce timpul trece, obstacolele sunt tot mai multe şi tot mai mari.

 

Pentru a le acorda copiilor cea mai bună îngrijire, mamele îşi sacrifică timpul liber şi o mare parte din viaţa socială. „Sunt încontinuu de gardă“, fie că au unul, doi sau cinci copii. „Am înlocuit băile relaxante cu duşuri rapide, diminețile în fața oglinzii cu machiajul la birou, tocurile mult iubite pe încălțăminte practică. Nu mai pot să călătoresc când vreau, nu pot să ies seara în oraș sau la cinema sau sau să fac multe alte lucruri. Cel puțin rufele sunt spălate şi împachetate iar casa e plină de jucării pe care mereu e nevoie să le pun la loc!“

 

Majoritatea mamelor vorbesc, bineînţeles, şi despre momentele unice de bucurie pe care le trăiesc crescându-şi copiii. „Un zâmbet spontan, un dulce “mulţumesc, mami”, “te iubesc mami” şi caldele îmbrăţişări sunt ceea ce te ajută să mergi mai departe“.

 

Mame cu serviciu

Un obstacol major care complică viaţa multor mame este acela că, în afară de faptul că se achită de responsabilităţile familiale, trebuie şi să meargă la serviciu pentru a-şi susţine familia din punct de vedere financiar. Multe dintre aceste mame îşi iau un serviciu nu de plăcere, ci de nevoie. Ele ştiu că, dacă ar sta acasă, familia lor, şi în special copiii, ar suferi anumite lipsuri. Salariile lor — deseori mai mici decât cele ale bărbaţilor care prestează o muncă asemănătoare — contează totuşi foarte mult.

În São Paulo (Brazilia), de exemplu, 42% din forţa de muncă o reprezintă femeile. Un ziar brazilian le-a numit pe mamele care stau acasă ca să-şi crească copiii o „specie pe cale de dispariţie“. În zonele rurale ale Africii e ceva obişnuit să vezi o mamă purtând pe cap o legătură de lemne pentru foc, iar în spate un copil.

 

Serviciu istovitor

Piaţa forţei de muncă le impune uneori mamelor să petreacă multe ore la serviciu, sporind astfel numărul obstacolelor. Şi asta nu e totul. La angajare, patronul i-a cerut Mariei, o tânără care locuieşte în Grecia, să semneze un act prin care promitea că în următorii trei ani nu va rămâne însărcinată. În caz contrar, trebuia să plătească o despăgubire. Maria a semnat actul respectiv, dar, după un an şi jumătate, a rămas însărcinată. Atunci angajatorul i-a arătat actul semnat. Maria s-a adresat unui tribunal pentru a contesta contractul încheiat cu compania, iar acum aşteaptă hotărârea.

În cazuri mai puţin extreme, angajatorii le constrâng pe mame să-şi reia activitatea cât mai curând posibil după naştere. De obicei, când revin la serviciu, nu li se acordă dreptul la un program de lucru redus. Astfel, nu are loc nici un fel de schimbare în statutul lor, având în vedere responsabilităţile pe care le au acum faţă de un nou-născut. Din cauza problemelor financiare, ele nu îşi permit să se învoiască prea des. Unele mame sunt nevoite să-şi trimită copiii la creşe unde condiţiile lasă mult de dorit. De asemenea, e posibil ca ele să nu beneficieze de prea mult ajutor din partea statului.

O altă categorie este aceea a mamelor care merg la serviciu nu din motive financiare, ci pentru a se simţi împlinite. Sandra, care are doi copii, a decis să-şi reia serviciul după naşterea fiecăruia dintre ei. Ea îşi aminteşte că, trezindu-se brusc singură acasă cu un copil, uneori stătea şi se uita pe fereastră, gândindu-se ce făceau ceilalţi oameni. În plus, unele mame fac tot posibilul să scape de stresul vieţii de familie mergând la serviciu. Publicaţia britanică Daily Telegraph spune: „Unii părinţi caută să petreacă mai multe ore în atmosfera relativ calmă de la locul de muncă. Astfel se creează un cerc vicios, întrucât ajung să petreacă din ce în ce mai puţin timp cu copiii lor, care devin tot mai apatici, mai agresivi şi au un comportament deviant“.

 

Un număr de jongler

Pentru a realiza un echilibru între serviciu şi casă e nevoie de eforturi. Făcându-se ecoul simţămintelor multora, o mamă din Olanda a spus: „Sunt extenuată. Chiar şi dimineaţa mă scol obosită. Când mă întorc de la serviciu, mă simt sfârşită. Copiii au ajuns deja să spună: «Mami e mereu obosită», iar asta mă face să mă simt vinovată. Nu vreau să renunţ la serviciu, dar, în acelaşi timp, doresc să fiu şi acea mamă mereu alături de copiii ei care face totul posibil. Însă nu sunt mama perfectă, aşa cum aş vrea“.

Aceasta este una dintre milioanele de mame care au serviciu şi care considerau că absenţele repetate de-acasă ar putea fi compensate, în parte, de „timpul de calitate“ petrecut cu copiii lor, dar care au constatat că această idee nu e prea bună. Multe mame din zilele noastre spun că, din cauza stresului de la locul de muncă şi a responsabilităţilor de acasă, au ajuns să se simtă extenuate, surmenate şi nerăsplătite pentru eforturile lor.

Când mamele nu stau prea mult lângă copiii lor, aceştia sunt privaţi de ceea ce au nevoie cel mai mult: timpul şi atenţia mamei. Fernanda A. Lima, din Brazilia, specialist în psihologie infantilă, a spus că nimeni nu poate juca rolul de mamă la fel de bine ca mama însăşi. „Primii doi ani din viaţa unui copil sunt cei mai dificili“, a afirmat ea. „Copilul este încă prea mic ca să înţeleagă de ce mama nu e cu el.“ O persoană-substitut poate satisface într-o anumită măsură nevoia copilului de a fi cu mama lui, dar nu poate ţine locul acesteia. „Copilaşul simte că nu beneficiază de grija iubitoare a mamei“, a spus Lima.

Kathy, care are o fetiţă şi lucrează cu normă întreagă, a afirmat: „Mă simţeam îngrozitor de vinovată, de parcă aş fi abandonat-o [la creşă]. E dureros să ştii că pierzi ocazia de a-ţi vedea copilul crescând şi că e mai ataşat de cei de la creşă decât de tine“. O stewardesă din Mexico a spus: „După câtva timp, copilul nu te mai recunoaşte şi nu te mai respectă pur şi simplu pentru că nu tu îl creşti. Copilul ştie că eşti mama lui, dar, la un moment dat, preferă să stea cu femeia care are grijă de el“.

De asemenea, mamele care stau acasă pentru a-şi îngriji copiii spun că trebuie să înfrunte atitudinea unei societăţi obişnuite să elogieze munca retribuită, societate care le priveşte cu un aer de superioritate şi le subapreciază. În unele culturi, femeile casnice nu mai fac parte din categoria persoanelor cu o poziţie socială onorabilă, fiind, aşadar, constrânse să-şi facă o carieră, chiar dacă familia nu are nevoie de venituri suplimentare.

 

Lăsate să lupte singure

Un alt obstacol pe care îl întâmpină mamele este următorul: După opt ore de muncă istovitoare, o mamă se întoarce acasă nu ca să se odihnească, ci ca să continue cu obişnuitele treburi gospodăreşti. Fie că au un serviciu laic, fie că nu, mamele sunt în general cele care trebuie să se îngrijească de casă şi de copii.

Deşi un număr tot mai mare de mame petrec mai mult timp la serviciu, taţii nu reuşesc întotdeauna să compenseze acest timp. În ziarul londonez The Sunday Times s-a scris: „Potrivit ultimelor cercetări care arată că bărbaţii petrec circa 15 minute pe zi cu copiii lor, Marea Britanie este o naţiune fără taţi. . . . Multor bărbaţi nu le place să petreacă timp cu familia lor. . . . În comparaţie cu ei, o mamă din Marea Britanie care are serviciu va petrece 90 de minute pe zi cu copiii ei“.

Unii soţi se plâng că soţiilor lor le e greu să împartă cu altcineva treburile gospodăreşti, deoarece insistă să fie făcute întocmai cum obişnuiesc ele. „Dacă le faci altfel, le faci greşit“, spun soţii. Bineînţeles, pentru ca soţul să coopereze, s-ar putea să fie nevoie ca o soţie casnică obosită să facă anumite concesii în ce priveşte modul în care sunt îndeplinite anumite treburi gospodăreşti. Totuşi, soţul nu trebuie să folosească acest lucru ca scuză pentru a nu face nimic.

Mai mult, societatea judecă acțiunile mamelor și îi contemplează pe bărbați care fac același lucru ca ele. De exemplul, dacă o un tată comandă acasa o pizza pentru copii e funny, iar dacă o face o mamă, va fi numită leneșă; dacă un tată gătește cina, va fi lăudat, dacă o face o mamă, …na, e jobul ei; dacă un tată se joacă cu copiii lui, sigur e un tată grijuliu, dacă o face mama nu e nimic ieșit din comun, e doar obligația ei de mamă; dacă un tată se simte rău, are nevoie de odihnă și îngrijire, dacă se îmbolnăvește mama, oricum trebuie să facă toate treburile casnice și să îngrijească de copii în mod obișnuit fără să se plângă….

 

Alte obstacole

Tradiţiile adânc înrădăcinate pot şi ele să sporească numărul obstacolelor. În Japonia, din partea mamei se aşteptă să-i ofere copilului ei lucrurile pe care le au şi ceilalţi copii de aceeaşi vârstă. Dacă alţi copii iau lecţii de pian sau de pictură, o mamă se simte obligată să le ofere şi ea copiilor ei aceleaşi lucruri. Şcolile îi constrâng pe părinţi să-şi lase copilul să ia parte la aceleaşi activităţi extraşcolare la care iau parte ceilalţi copii. Faptul de a fi diferit ar putea atrage după sine hărţuirea din partea copiilor, a profesorilor, a altor părinţi şi a rudelor. Acelaşi lucru e valabil şi în alte ţări.

Publicitatea şi spiritul societăţii de consum îi pot determina pe copii să le ceară părinţilor să le cumpere anumite produse. În ţările dezvoltate, mamele ar putea considera că trebuie să le satisfacă copiilor toate poftele, deoarece le văd pe alte mame că fac la fel pentru copiilor lor. Dacă nu reuşesc, privesc acest lucru ca pe un eşec.

Această discuţie despre ceea ce înseamnă în zilele noastre să fii mamă nu ar trebui să le pună într-o lumină nefavorabilă pe milioanele de mame harnice şi cu spirit de sacrificiu care fac tot ce pot pentru a sluji uneia dintre cele mai nobile cauze: aceea de a creşte generaţiile viitoare ale familiei umane. Acesta este un privilegiu. Miriam, mamă a doi copii, redă foarte bine sentimentele acestor mame când spune: „În pofida dificultăţilor, viaţa de mamă are bucuriile sale. Noi, mamele, avem sentimentul de satisfacţie unic de a-i vedea pe copiii noştri reacţionând la educaţia şi disciplinarea acordate şi devenind membri cu simţul răspunderii ai societăţii“.

În concluzie vreau să spun că orice ar fi și orice ar spune și ar impune societatea, ești cea mai bună mamă pentru copilul tău. În același timp vreau să îți atrag atenția la faptul că e dificil să fii mamă și e nevoie să fii asumată și mai ales informată atunci când vrei să faci acest pas ireversibil – să devii mamă!

Vezi si

Acceptarea și Recunoștința pentru Experiențele Neplăcute: Lecții pentru O Viață Mai Bună

Viața este o călătorie complexă, plină de momente frumoase, dar și de experiențe neplăcute. De …