Creștinii ortodocși de stil vechi îl sărbătoresc pe Sfântul Ștefan, al cărui nume înseamnă „cununa lui Dumnezeu”. Se spune că acesta îi ajută pe bolnavi şi pe cei care se judecă de multă vreme, iar, în această zi, persoanele certate trebuie să se împace.
Se crede că nu sunt recomandate drumețiile montane și deplasările în zone izolate. Deși tradiția spune că sfântul ne protejează, călătoriile „hai-hui” ar fi o sfidare la adresa sa.
Fiind zi de sărbătoare, nu se face curățenie în casă și nu se spală haine.
Nu te certa cu nimeni, chiar dacă ai dreptate. Dacă nu te-ai împăcat în Ajunul Crăciunului cu cei cu care ai avut probleme tot anul, mai ai o șansă de Sfântul Ștefan. Reconcilierele sunt mai puternice și mai durabile dacă se fac în această zi.
O veche tradiţie, împlinită în ziua praznicului, se referă la icoana care-l înfățișează pe mucenicul martir: creştinii care se confruntă cu probleme de sănătate sau se judecă de multă vreme cu persoane foarte orgolioase este bine să aducă în casa lor o icoană cu Sfântul Ştefan, sfinţită în această zi.
Se fac pomeniri pentru sufletele celor care au murit în împrejurări dramatice, iar pachetele cu mâncare se împart şi persoanelor tinere, care poartă numele primului mucenic Ştefan.
Numele Ştefan vine de la grecescul Stephanos care înseamnă „coroană”, „ghirlandă” cu care erau încununaţi învingătorii. În Moldova, prenumele Ștefan este purtat de peste 11.200 de persoane. 902 de moldovence sunt numite Stefanida, 542 – Stefania, 378 – Ștefania, 47 – Ștefana. 15 băieți sunt în acte Ștefănel, iar 3 – Ștefănuț.